Mi-am dorit de tanar sa am o casa cu gradina mare, si sa avem parte de mari zbateri de arbori in jurul nostru.
La momentul casatoriei, biblioteca mea numara deja cinci mii de volume, caci mi-am petrecut tinerea cu cartile, si eram deja alb la tample, la 31 de ani, la vremea casatoriei, dar pomilor din jurul casei, saditi de mine si de sotie, le-au fost necesari ani si decenii, pana sa ajunga inalti pana la cer.
Am acea biblioteca care se deschide intr-o gradina, considerata de Horatiu ca o conditie de baza pentru a atinge fericirea, mai ales ca numarul cartilor mi s-a triplat in 25 de ani de trai tihnit.
Nu stiu de ce ma simt atras irezistibil de pini si de brazi, dar stiu ca am peste o suta de conifere in jurul casei, de la uriasi la pitici, si din cauza hotilor de brazi din preajma sarbatorilor de iarna, am ajuns sa detest Craciunul.
Este o barbarie sa tai brazii pentru a-ti impodobi, cu ei, pentru cateva zile bordeiul.
Din pacate, aceasta tara, este o jungla in care se fura totul, incepand de la functia de presedinte, pana la nevasta altuia, cel din urma delict fiind insa si pe gustul meu, caci fac parte si eu din din padurea nebuna.
Dar dintre crime, cea mai de neiertat, dupa mine, este furtul de brazi.
Traiesc la marginea dinspre padure a unui oras, printre oameni primitivi, care fura si ouale de sub closca, si stau cu fiul meu de veghe, de zile si nopti, in paduricea noastra de brazi.
Orice am face, nu vom scapa fara pierderi, si atunci cand vad bradul taiat de o mana criminala si ma gandesc cati ani i-au fost necesari sa creasca, simt ca mi-as da un deget de la mana pentru a-l recupera, si-mi vin pe buze blesteme grele.
Apoi, ma gandesc la gangsterul care a furat presedintia si a avut nerusinarea sa-si numeasca din nou piticul ca premier, in semn de sfidare, si hotii de brazi mi se par mici copii.
Atunci, le spun copiilor mei : plecati, dragii mei, cat mai departe de aceste locuri!